fuga de Rai

de sute de ani
privim cerul
prin gauri de tun,
lipite de picuri
curg gloante
acum
din nori
si din ochi.
cadem in noroi-
"nu-i viata de-apoi!",
gandim.


fugim
de explozii,de bombe,
adevaru-l ascundem
in catacombe.
de sute de ani
ne uitam in tarana
prin gauri de pusca,
ne-mbolnavim de noroi-
"nu-i viata de-apoi",
gandim.


fugim...
de sute de ani
privim oamenii
prin gauri de suflet.
cuvintele sfartecate ,
catedrale asediate ,
improasca cu noroi-
"nu-i viata de-apoi!",
gandim.


sadim
piroane pe Via Dolorosa,
si cruci pe Golgota.
de mii de ani
priveste spre noi
spunandu-ne vesnic:
"e viata de-apoi!"


de mii de ani
razboiul
e o fuga de Rai.

gata!

de astazi ma schimb(a)!

pereti

nu ne mai vedem de atatia pereti
care cresc necurmat intre noi.
tavanul ne desparte indubitabil
de cer,
si podeaua sta intre trunchi
si radacinile noastre.
peretii din inima despart sangele
de sange.
ce ciudat,imi vei spune,
ieri ai cladit un perete inalt
intre vestul si estul tau!
ce ciudat,iti voi spune,
usile se adapostesc in pereti!