eu,da.
Convorbiri despre starea de a fi
Psiho-drama intr-un act
Psihoarheologhea : Domnilor,ma simt privilegiata sa ma aflu intr-o astfel de companie selecta. (roseste,contrar asteptarilor proprii;isi amesteca nervos degetele unele printre altele,unele cu altele)
Cioran :Cherie,je t’en prie,treci la subiect!Imi creezi impresia ca…
Psihoarheologhea. :Desigur,domnule Cioran.Desigur.(din buza stanga,zdrobita iremediabil de caninul inferior,tresare un fir abia vizibil de sange ) Vroiam sa va …Sa va intreb ..Sa va intreb cate ceva despre starea de a fi si implicatiile ei directe .Ca de exemplu…Ca de exemplu ce inseamna “a fi”? (termina fraza intr-un ton impetuos si ia o pozitie ferma in scaun)
Tutea :Mi-amintesc ca intr-o manastire de prin muntii nostri salasluia un calugar batran.Avea o camaruta in stanca,atat de mare incat trebuia sa doarma chircit.Si avea un suflet mare si o dragoste pe masura.Asta inseamna a fi.
Cioran : Pe dracu!(se ridica nervos si ia un trabuc)Pun pariu ca nu avea decat reumatism si ceva nebunie in plus.
Brancusi : Prieteni,pentru mine “a fi” nu-i altceva decat zborul pentru care am investit ani de sudoare si smerenie ca sa il aflu si sa-l daltuiesc.
Psihoarheologhea : Ca tot ati pomenit de dragoste…Ce concept vag!…(indreapta o privire scrutatoare spre Cioran)
Tutea :Da’ de unde?!Ai auzit vreodata de “Via Dolorosa”?Ori de un Miel jertfit pentru noi?Ori de Mantuire?Toate astea sunt imagini ale Dragostei.
Noica(dupa ce ascultase absorbit de subiect;vorbeste calm;ii priveste pe toti cu interes) :Total de acord.De altfel,intrebarea asta mi-o puneam si eu inainte de Scoala.Asta pana cand am inteles “Pilda fiului risipitor”.Am inteles dragostea prin prisma tatalui.Si m-am gandit ca e tocmai buna ca prima lectie in cadrul Scolii mele de Intelepciune.
Cioran(gesticuland emfatic) : Mda...Vorbe!Cherie,nu e decat o chestie pe care o descoperi intre 4 pereti .Ca de altfel si solitudinea.Tocmai de aceea nici nu poti face diferenta intre ele de multe ori.
Psihoarheologhea :Iubirea ..E ea sinonima dragostei?
Tutea : Iubirea tine mai mult de terestru.Ea poate avea atat de multe infatisari...Si ma gandesc acum la iubirea de patrie,de locurile natale.Iubirea am cunoscut-o in inchisoarea comunista.Tortura si batjocurile au nascut-o in mine(tace indelung;priveste absent si intepeneste in scaun;cu vocea tremuranda continua)…Mai puternica decat as fi crezut.Ea m-a facut sa trec mai departe de firesc.
Brancusi :Desigur,iubirea de tara e sadita in fiecare.Eu am trait cu imaginea Hobitei,cu imaginea Romaniei,in Parisul care mi-a oferit paine,insa.Toate formele lucrarilor mele nu sunt decat imaginile copilariei desculte si lipsite,modelate si rotunjite de maturitatea cunoscuta prematur. (deseneaza cercuri si zboruri in aer cu bucurie)Iubirea e “Sarutul”.E “Poarta”.
Cioran :Metafizica de doi lei!Sau franci.Nu mai stiu exact diviziunea monedei nationale.
Psihoarheloghea : Care ar fi atunci rolul credintei in toata masinaria lui ‘’a fi”?
Tutea : Daca vezi o baba desculta si murdara facandu-si cruce si rugandu-se cu lacrimi la icoana Maicii,sa stii ca ea pretuieste cat toti filozofii.Ea a primit Absolutul.Caci pana la urma ,credinta e treapta urmatoare cunoasterii Absolutului;e acceptarea Lui.
Brancusi:Atunci cand nu mai suntem copii,am murit deja.Atunci cand nu mai credem ca niste copii,ne putem lua adio de la vesnicie.Eu mi-am imaginat credinta ca un pilon imens care uneste cerul si pamantul.Asa a aparut “Coloana fara de sfarsit”.(indreapta umil ochii spre Rai)
Cioran (dupa ce priveste indelung ,rontaind zeflemitor un bonbon) : Mes amis,credinta asta a voastra e doar o fantasma creata de o minte slaba.Cum sa crezi intr-un Rastignit?Si de ce sa te supui cuiva de care nu esti sigur ca exista?Eu,spre exemplu,ma supun doar lui Cronos si,iremediabil,sunt.
Psihoarheologhea : Stimabililor,e patetic,dar inevitabil sa ne intorcem la focarul elipsei pentru a trage o concluzie despre starea de a fi.Cum ati rezuma-o dumneavoastra?
Cioran : Existenta nu e capabila decat de ea insasi.Oricat am pune-o noi sub semnul divinitatii,ea tot o eroare omeneasca e.Mie,spre exemplu, mi-e frica de boala,de moarte.Da ,stiu ca nu vreau sa recunosc asta,dar m-ai prins.Sunt constient ca prin tot ceea ce scriu,prin toata tagada mea nu fac decat sa ma mint ca pot fugi de moarte si de judecata.Da,cherie,al dracului imi place viata!Imi place sa fiu!
Tutea : Singurul loc in care poti gandi o explicatie logica a acestui verb e biserica.In biserica afli ca existi. Daca biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.
Noica : “ A fi” e doctrina Scolii mele.Nu e decat o consecinta a umilintei castigate prin intelepciune.E ,daca vrei,atestatul pe care il primesti in final.(scoate din buzunar un bilet pe care,in lumina palida,abia se pot descifra cateva cuvinte-inscriere,intelepciune- si-l pune pe masa insinuant,spre capatul ei)
Brancusi : La Targu Jiu e o Alee a scaunelor ce duce spre A doua masa.Acolo nu mai exista scaune .E o masa fara scaune.E o masa rotunda.Daca ti-e greu sa bati drumul pana la ea,te poti odihni pe scaunele de pe alee.Nu-ti face griji pentru nisipul scaunelor-clepsidre,Iubirea l-a impietrit.Nu mai exista curgere a timpului.Daca esti pe aleea asta stramta,esti pe drumul cel bun.Mergi in continuare spre vesnicia lui a fi.Masa e rotunda,asa ca vei avea intotdeauna loc,fara ca cineva sa stea in capatul ei.Paseste incet,dar sigur!Eternul te asteapta…
Apar doi ingeri cu aripile in convalescenta tinand un banner inscriptionat:
“ Interviul a fost realizat de :
Psihoarheologhea,gazetar de existenta vesnica
Articol publicat in gazeta “Eternitatea”,numarul infinitisimal,anul infinitisimal
Pentru abonamente ne puteti contacta la adresa :Bulevardul Iesireadintimp, undeva intre Rai si Iad
Pentru primele trei milenii nu se percepe TVA. “
Se trage cortina.
Tutea,Noica si Brancusi pleaca pe
In spatele cortinei ramane Cioran ,in fata biletului de pe masa.
