metamatica

ei te invata sa calculezi limite cu cazuri exceptate,dar niciodata limitele personale.
ei iti ofera formule,dar niciodata formula personala.
da,ei lucreaza cu parametri,dar nicicand cu parametrii personali.
tot ei iti vorbesc despre grafice,dar niciodata despre graficul personal...
si cum zice stefan :"pustiule,matematica te strica!incearca metamatica!"

nevoia de... unghiuri

nu mai cred de ceva vreme in cercuri. am nevoie de unghiuri pentru ca ele inteapa si pentru ca ridica probleme mai mari,pentru ca le poti crea in fel si chip,pentru ca iti trebuie rigla si creion ca sa le desenezi,pentru ca iti trebuie guma sa le stergi si pentru ca nu au singure 360 de grade. :)

stari de spirit

http://www.fotolitera.com/fotolitera.php?id=5242

aflarea in treaba (raspuns neintarziat )

subscriu la cele spuse de tutea(dragul de el,ca mare dreptate avea!).cum sa nu fie aflarea in treaba principala ocupatie a minunatului popor?si-apoi,daca s-ar da doctoratul in asta... :))

binecuvantata fie durerea!

de obicei,pe doctor il vizitam doar in momentele in care suferim de ceva.cu cat durerea e mai mare,cu atat ne incadram mai mult in categoria "urgente".
asa sta treaba si cu buboiul din constiinta-pacatul-care,reactivat,trezeste marea si profunda nevoie de salvare.pe aceasta tema se deruleaza cea mai fericita intalnire a vietii noastre.

nevoia de ...rezolvare

rezolvarea tehnica este logica si ma multumeste.dar nu imi este de ajuns.

cer,ceri,ceruri

la noi,romanii,cam toate cuvintele par a avea subinteles.iata cum substativul "cer" are drept corespondent verbul "a cere".cum ar zice filozoful,natiunea e obisnuita sa ceara mai mult decat sa multumeasca.
in ebraica (limba in care a fost redactata initial Biblia),cuvantul "cer" semnifica tara apelor sau tara dintre ape ,iar cerurile au fost create in a 2-a zi a Genezei prin despartirea apelor de dedesubt si de deasupra,ca posibila prefigurare a faptului ca biserica va reprezenta cele 2 aspecte:cel vizibil si cel invizibil.
acum stau si ma intreb:oare plasarea intre ape sa fie cauza pentru care America e asa de binecuvantata?

cu inteligenta la cantarit

si va intreb :totul se reduce la un numar?

ghiozdanu' meu cel de (cat) toate zilele

Nu stiu altii cum sunt,dar cand vine vorba de ghiozdan,atunci al meu e intotdeauana doldora. Si nu de truse de machiaj sau de haine de schimb cum am vazut ca se poarta mai nou pe la noi (e de ajuns sa intri in toaleta fetelor in pauza ca sa intelegi despre ce iti vorbesc).
Dimineata e cea mai mare provocare.Bineinteles,trebuie aplicata zilnic legea coatelor pentru a putea intra cu bine in microbuzul la fel de doldora de persoane stresate si agitate.Si-apoi daca mai gasesti si loc e perfect.Dar ca sa gasesti loc,trebuie sa inaintezi pe coridor.Si de vreo 3 ani de zile incoa' am invatat ca miscarea asta e destul de grea,dar intotdeauna ghiozdanu' trebuie tinut frumusel in asa fel incat sa nu ramana agatat in bluzita de fite ale unei doamne imbracate sumar sau in burta de dimensiuni considerabile ale unui domn cam tafnos.Ca sa nu ma mai gandesc ce tragedie daca loveste vreo cucoana in varsta suferind de logoree cronica si care poarta zilnic,fie ca ploua sau nu,o umbrela mare a carei lovitura doare teribil peste picioare.
Nici nu mai stiu de cate ori i-am auzit pe cativa colegi razand pe infundate de volumul ghiozdanului meu.Or fi avand si ei dreptate.Pan' la urma eu tot ii admir cum pot fi atat de incostienti,dar incredibili de practici.
Si-apoi cum sa vii fara "school bag" (caci mai prin sudul judetului numai asa se zice) ?Cum sa vii fara cartea de romana si cele 2 caiete?Ba nu,3.Sau fara manualele de profil care de cele mai multe ori au supliment cate o culegere cu cotoru? cam gros?Ca sa nu mai pun si cele alte multe carti aduse frumusel de acasa pentru un studiu mai amplu al lectiei.Cum sa vii fara toate aceste obiecte ce iti modeleaza intr-atat de frumos coloana vertebrala inca in formare?Si daca mai ajungi pe la spital pentru cate o radiografie,sa nu te mire daca ai cifoza !
Cred ca m-am obisnuit atat de tare cu al meu ghiozdan ce seamana cu rucsacul unui alpinist gata sa cucereasca Everestul incat mi-a devenit un adevarat prieten.A ajuns chiar sa-mi semene: e mai mereu incheiat stramb ,in graba,e plin de insigne comuniste si de un suvenir simpatic primit de la o prietena draga.Cu toate astea,tot greu de carat ramane.

am uitat jocul...

Am uitat unde mi-am ascuns jucariile atunci cand am vrut sa cresc.Mi-e excesiv de dor de ele,de libertatea lor,de libertatea mea de a le transforma in ceea vreau eu ca ele sa fie.
Jocul asta nu are nicio logica.De fapt,nici reguli nu are.Sau cel putin asa cred.E un haos mimetic,o competitie fara miza si fara invingatori.Imi autoprovoc repulsie gandindu-ma ca inca nu am pus capat acestui v-ati ascunselea in care ma furisez de mine,in mine.Fuga deznadajduita? Jucariile mele diforme si roase de adolescenta sunt transpuse in limbajul pseudocod al unei probleme ce nu ruleaza,intr-un exercitiu de analiza matematica cu cazuri exceptate ori intr-o problema de optica oscilatorie ale carei formule mi le amintesc vag,ca si cum mi le-as fi insusit superficial acum sute de ani de ceata.E romanul ale carui personaje le-am uitat de la un an la altul.
Sunt un mim prost.Nu stiu deloc sa-mi retin emotiile in fata imensului paravan de sticla neagra pe care scrijelesti cu creta ore de munca distruse intr-un moment.Cronicizare!Da,asta e cuvantul.E o suferinta muta,aproape inexplicabila.E un fel de cilice strans,cat se poate de strans,pe suflet si pe creier.Carligele metalice isi infig ascutimea anihiland orice notiune .Ma simt de parca m-as agata de plante dezradacinate in alunecarea de pe stanca.Cred ca sunt un vid caruia i se cere absurdul de a vibra.Sigur sunt un gol ce trebuie umplut?
Am uitat jocul!L-am uitat!Uitat!Jocul!...

scara rulanta

poezia se vrea o parodie la adresa societatii actuale si a nonvalorilor pe care ea le promoveaza(si-n special materializarea obsedanta a tuturor lucrurilor,inclusiv a celor sfinte).metafora ingerilor cu silueta aproape perfecta e un apropo usturator (sau cel putin asa se vrea) indreptat spre o lume care gandeste doar la aparitie si aparenta.nu stiu daca e neaparat o arta poetica(si ma gandesc ca n-ar fi fost prea rau sa aduc si niste idei de rezolvare prin arta).
ceea ce am vrut sa semnifice poezia?greu de spus.o poezie nu inseamna niciodata ceva,ci inseamna intotdeauna ceva mai mult decat ceva.dar unul din sensurile pe care i le atribui e o alta fata a apocalipsei,o imagine umanizata,profanata,materializate,jignitoare sau cum vrei sa-i spui a celei de-a doua veniri a Mantuitorului.


Îngerii s-au desirat toţi scară rulantă spre cer-
Ţi-ai facut cumpărăturile pe pământ,sper.
Mă doare un fulg intrat in călcâi
Tălpile mele nasc pui
De fulgi expiraţi înşiraţi
Ieri a fost marţi?
Azi,mare ofertă la aripi de serafimi
Poţi să iei multe cu bani puţini.
Mulţumesc,mulţumesc!
Vreau şi rest!
Următorul,vă rog!
Lângă mine un plod
De ţigancă uşoară
Ce dă sfoară in ţară
Că-n mall-ul de vizavi
Poţi ciuşdi
Fără griji.
N-ai bani de ţigări?
Coboară trei scari!
E un duty free vizavi.
Acum vrei să zbori?!
Urcă trei scări!
Ţine sufletul inăuntru,
În buzunar!
Se fură pe-aici,
N-ai habar.
Ţi-ai activat serviciul
De GPRS?
N-am avut de ales.
Îngerii ăştia ţin vreo dietă?
Au o siluetă aproape perfectă.
Ţine-te bine,
Aterizăm.
Intrăm,zburăm?
Pe unde o luăm?

gusturi...

stiati ca s-a descoperit un al 5-lea gust?ei ii spun unami si mai spun ca nu presupune papile gustative specializate in a-l detecta,asadar e simtit inclusiv in obraji si pe cerul gurii.
ce ti-e domne si cu gusturile astea!ce ti-e cu simturile,pana la urma!si d-asta stau si ma gandesc...oare cand or (re)descoperi al 6-lea simt :BUNUL SIMT?
(...)

entuziasm

etimologic vorbind,a fi locuit de un zeu.

nevoia de...

citeam recent un articol legat de importanta exteriorizarii universului launtric,asa ca ma gandesc ca ne-ar prinde bine tuturor verbalizarea nevoilor,a doleantelor,a frustrarilor,a asteptarilor,a nelinistilor,a nemultumirilor s.a.m.d.
incep azi confesiunea (care va fi cu siguranta urmata de o serie intreaga) cu o pseudoteorie (si-mi creasem candva un intreg sistem de legi si rationamente) referitoare la nevoia de... emoticoane.si cu siguranta n-o sa ma contraziceti cand o sa afirm ca ne-au devenit indispensabile chestiunile astea mici,colorate si capabile parca sa transmita fidel starile noastre de spirit.cand n-ai chef sa multumesti cuiva tastezi frumusel de doua ori ca sa-ti apara un zambaret de genu' " :)" si pleci cu constiinta impacata.ca sa nu mai vorbim de momentele in care un domnisor ori o domnisoara binevoitor/are te asalteaza pe mess cu cateva cuvinte abjecte,iar tu,un finut,ii raspunzi caustic printr-un ":|",atunci cand razi debordant si vrei ca si altii sa o faca (":))"),cand iti justifici greselile facute din cine stie ce motiv in ultima fraza scrisa ("8-}") ori zambesti ironic printre dinti (";))") sau in momentele cand cine stie ce te scoate din sarite ("X-(").
vedeti voi,mon cherilor,problema emoticoanelor e cu doua taisuri .ce ne-am face fara ele dar mai ales ce ne facem cu ele?si acum intra in scena lupul moralist din mine si pe post de ucigas de tampitei ii supune cruntei judecate.si poate ca are si el dreptatea lui cand afirma sus si tare ca semnele grafice in cauza distrug cuvintele,distrug opiniile, implicit distrug comunicarea dintre oameni.si inclin sa cred ca tehnologia in toata splendoarea ei se ocupa cu acelasi lucru.si la asta s-a referit si paler cand spunea ca "omul are impresia ca e in legatura cu toata lumea in fata calculatorului,dar de fapt e singur".nu stiu daca l-am citat motamo,dar nu asta intereseaza cititorul.
nu mai continui (ca mai nou s-a revenit la conjugarea asta pentru persoana intai singular-totul e posibil cf doom 2) in a justifica teoria,desi o argumentatie corecta si explicita ar sustine-o/ impune-o cu usurinta.las la latitudinea fiecarui cititor posibilitatea de a se gasi intr-o tabara (pro sau contra).
in definitiv,emoticoanele astea ...

ganduri (ne)insemnate

ce-si poate dori o persoana care a cartit mult,a iubit prea putin,a ranit mult si a fost ranita la randu-i,n-a simtit mare lucru in ultimul timp,a tacut excesiv,a iertat doar cand nu era cazul si a fost indeajuns de singura de la noul an?asta da intrebare!...

nu-mi linsati dreptul la scarba!

in sufocarea asta numita grunjos romania,dati-mi voie sa-mi pastrez cu demnitate un ultim si singur prerogativ .asadar,voi,toti cei carora nu va ajunge spatiul vital din cauza balastului pe care il strangeti cu tenacitate,va rog insistent si cu amabilitate (inca!) nu-mi linsati dreptul la scarba!

semneaza ,
ea,la fel de neimportanta ca si toti ceilalti