Nu stiu altii cum sunt,dar cand vine vorba de ghiozdan,atunci al meu e intotdeauana doldora. Si nu de truse de machiaj sau de haine de schimb cum am vazut ca se poarta mai nou pe la noi (e de ajuns sa intri in toaleta fetelor in pauza ca sa intelegi despre ce iti vorbesc).
Dimineata e cea mai mare provocare.Bineinteles,trebuie aplicata zilnic legea coatelor pentru a putea intra cu bine in microbuzul la fel de doldora de persoane stresate si agitate.Si-apoi daca mai gasesti si loc e perfect.Dar ca sa gasesti loc,trebuie sa inaintezi pe coridor.Si de vreo 3 ani de zile incoa' am invatat ca miscarea asta e destul de grea,dar intotdeauna ghiozdanu' trebuie tinut frumusel in asa fel incat sa nu ramana agatat in bluzita de fite ale unei doamne imbracate sumar sau in burta de dimensiuni considerabile ale unui domn cam tafnos.Ca sa nu ma mai gandesc ce tragedie daca loveste vreo cucoana in varsta suferind de logoree cronica si care poarta zilnic,fie ca ploua sau nu,o umbrela mare a carei lovitura doare teribil peste picioare.
Nici nu mai stiu de cate ori i-am auzit pe cativa colegi razand pe infundate de volumul ghiozdanului meu.Or fi avand si ei dreptate.Pan' la urma eu tot ii admir cum pot fi atat de incostienti,dar incredibili de practici.
Si-apoi cum sa vii fara "school bag" (caci mai prin sudul judetului numai asa se zice) ?Cum sa vii fara cartea de romana si cele 2 caiete?Ba nu,3.Sau fara manualele de profil care de cele mai multe ori au supliment cate o culegere cu cotoru? cam gros?Ca sa nu mai pun si cele alte multe carti aduse frumusel de acasa pentru un studiu mai amplu al lectiei.Cum sa vii fara toate aceste obiecte ce iti modeleaza intr-atat de frumos coloana vertebrala inca in formare?Si daca mai ajungi pe la spital pentru cate o radiografie,sa nu te mire daca ai cifoza !
Cred ca m-am obisnuit atat de tare cu al meu ghiozdan ce seamana cu rucsacul unui alpinist gata sa cucereasca Everestul incat mi-a devenit un adevarat prieten.A ajuns chiar sa-mi semene: e mai mereu incheiat stramb ,in graba,e plin de insigne comuniste si de un suvenir simpatic primit de la o prietena draga.Cu toate astea,tot greu de carat ramane.
